expresii etc

См. также в других словарях:

• peiorativ — PEIORATÍV, Ă, peiorativi, e, adj. (Despre cuvinte, expresii, afirmaţii etc.) Care are sens defavorabil; depreciativ, dispreţuitor; (despre sensul cuvintelor, al contextelor etc.) defavorabil, depreciativ; (despre afixe) care dă un sens… …   Dicționar Român

• sens — SENS, sensuri, s.n. 1. Înţeles (al unui cuvânt, al unei expresii, al unei forme sau al unei construcţii gramaticale); semnificaţie. ♦ (În semiotică) Înţelesul unui semn. ♦ Conţinut noţional sau logic. Îmi spui cuvinte fără sens. 2. Temei… …   Dicționar Român

• sinonimie — SINONIMÍE s.f. Însuşire pe care o au unele cuvinte, expresii, afixe etc. de a fi sinonime (1) cu altele; posibilitate a înlocuirii unui cuvânt, a unei expresii etc. prin sinonimul (2) lor; situaţie în care se află două sau mai multe sinonime. ♦ p …   Dicționar Român

• calchia — CALCHIÁ, calchiez, vb. I. tranz. 1. A reproduce un desen sau o schiţă cu ajutorul hârtiei de calc. 2. A forma cuvinte sau expresii noi ori a îmbogăţi un cuvânt sau o expresie cu un sens nou cu ajutorul unui calc (3). [pr.: chi a] – Din fr.… …   Dicționar Român

• meliorativ — MELIORATÍV, Ă, meliorativi, e, adj. (lingv.; despre cuvinte, expresii etc.) Cu sens laudativ, favorabil. [pr.: li o ] – Din fr. mélioratif. Trimis de cornel, 31.05.2004. Sursa: DEX 98  melioratív adj. m. (sil. li o ), pl. melioratívi; …   Dicționar Român

• impropriu — IMPRÓPRIU, IE, improprii, adj. 1. (Despre cuvinte, expresii etc.; adesea adverbial) Care nu este propriu, potrivit, corect sau indicat. 2. Necorespunzător, nerecomandabil, neindicat (pentru ceva). – Din fr. impropre, lat. improprius. Trimis de… …   Dicționar Român

• dialectal — DIALECTÁL, Ă, dialectali, e, adj. (Despre cuvinte, expresii, termeni, vorbire) Caracteristic unui dialect; care aparţine sau se referă la un dialect. [pr.: di a ] – Din fr. dialectal. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  dialectál adj. m …   Dicționar Român

• univoc — UNIVÓC, Ă, univoci, ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează acelaşi sens în întrebuinţări diferite. 2. (mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr o primă mulţime îi corespunde un singur element din a doua mulţime. – …   Dicționar Român

• măsura — MĂSURÁ, măsór, vb. I. I. tranz. 1. A determina cu instrumente sau cu aparate de măsură, etaloane etc., valoarea unei mărimi (lungime, masă, greutate, tensiune electrică etc.); a lua măsura; spec. a cântări. ♦ (Rar) A aplica pedepse, lovituri etc …   Dicționar Român

• curge — CÚRGE, pers. 3 cúrge, vb. III. intranz. I. 1. (Despre ape) A se mişca necontenit în direcţia pantei. ♢ expr. A curge gârlă = a veni din belşug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar …   Dicționar Român

• interpret — INTERPRÉT, Ă, interpreţi, te, s.m. şi f. 1. Persoană care traduce pe loc şi oral ceea ce spune cineva în altă limbă, mijlocind astfel înţelegerea dintre două sau mai multe persoane; translator, tălmaci. 2. fig. Persoană care exprimă năzuinţele… …   Dicționar Român